Pentru prea puținii mei cititori: dacă printre voi se află vreun curajos care crede că va fi ridicat la rangul de erou prin salvarea mea de la suicid, țin să vă anunț că sunt, chiar dacă nu par, în deplinătatea facultăților mintale, prin urmare, n-as putea lua o astfel de decizie lipsită de o gândire sănătoasă. Revenind la salvarea mea, singura. modalitate ar fi o invitație la o cafea sau la o bere. Pentru a face față ieșirii la cafea, posibilul salvator trebuie să fie înarmat cu subiecte interesante de discuție despre muzică, lectură, filme etc.
Stând la apus pe treptele casei, m-a fulgerat un gând puternic ce a mai avut astfel de tentative în ultimul timp, însă niciodată până acum nu a fost mai îndrăzneț ca acum. M-am gândit să mă las de trăit.
Bineînțeles că această frază îndeamnă la gândul închinat suicidului, dar pentru mine duce mult mai departe de acolo. Pentru că tot vorbeam de acest subiect, ar fi bine să îmi împărtășesc ideile despre ce înseamnă sinuciderea.
Aceasta cucerește prin ușurința distrugerii și a abandonului: în doar o secundă, tot universul se prăbușește ca un zgârie-nori american. În întunericul rece și nesigur al acestui raționament, existența apare ca un coșmar de care poți scăpa murind, ce-ar fi în acest caz, o trezire, una forțată. Oamenii sunt atât de bine legați de existență, încât suportă mai usor imperfecțiunile vieții. Cred totuși că orice om mai devreme sau mai târziu se gândește la complexitatea văzută la prima vedere a sinuciderii. Printr-o privire profundă, actul suicidal nu e decât un egoism extrem. Orice simțire are o limită, de asemenea și disperarea care ajunsă la limită este precedată de sinucidere. Raportându-mă la obsesiva mea teorie despre tunel pe care nu am reușit să o finalizez din motive diverse, în intensitatea gândului suicidal, apar lumini ca prin tunel, lumini ce simbolizează lucrul bun ce îl înălță pe omul aflat în plină criză. Ei, bine, lucrul bun se poate compara pentru simplificarea înțelegerii ideii ce o transmit cu o buruiană aflată pe marginea prăpastiei în care nu îți dorești să cazi. Prăpastia fiind moartea din pur egoism, firește! Am meditat îndelung la semnificația acestui act, însă chiar și așa, nu pot înțelege totul pentru că am o capacitate de înțelegere limitată. Bineînțeles, există un motiv pentru care sinuciderea este respinsă de toate religiile și de filozofie.
Revenind la a-mi părăsi viața: îmi doresc foarte mult să mă dezvolt din mai toate punctele de vedere: spiritual, intelectual, astfel îmi voi demonstra mie însămi capacitatea de autodepășire, esențială în viață și în competiția cu ceilalți. Autodepășirea e mai puternică decât depășirea unei persoane oarecare, individul este cel mai mare dușman și prieten al său în același timp, de aceea e "letal" să fii doar tu cu tine.
Mi-am propus să renunț la multe aspecte, idei, persoane care fac parte din trecutul și prezentul meu. Vreau să renunț la oameni, la pierderea timpului care nu e benefică mie.
Știu că lucrul acesta nu e posibil dintr-o singură încercare sau propunere, dar vreau să încep cu seriozitate făcând diverse activități: monologuri și dialoguri inteligente, reținerea unor noi informații, lectură etc.
Să mă las de trăit presupune să renunț la o parte din mine.
Sper doar reușesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu