Cu iubire despre iubire. Poate si alte aberatii.

Iubirea. Un subiect frecvent intalnit in literatura, in pictura, generalizand, in arta. Cea mai profunda stare pe care o poate simti omul, probabil, singura apropiata de extaz.
Ce este iubirea? Iubirea nu e un sentiment! E o stare sau un amalgam urias de sentimente contradictorii care duc la adevarata iubire formata din "vreau" si "nu vreau", din "pleaca" si "ramai", din "imi place" si "nu-mi place", din "te scot din mintile mele" si "m-am gandit toata ziua la tine si toata noaptea"
Prin iubire se dovedeste esenta contradictorie a naturii umane, sentimentele ce o alcatuiesc scindand de la durere la placere, de la nebunie la extaz, de la fericire la tristete, fiecare din ele fiind simtite cu o intensitate uriasa.
Este obositor, uneori sfasietor si distrugator pentru om ca fiinta care iti provoaca aceasta stare sa fie nepotrivita.
Paradoxal sau nu, iubirea de sine este mai presus decat orice fel de iubire. Iubirea de sine nu presupune egoism si narcisism, superioritate si mandrie nejustificata. Ea se manifesta in modul cel mai inocent prin care iti iubesti esenta, iti iubesti originile, iti iubesti pasiunile si dorinta de dezvoltare pe toate planurile. Iubirea de sine se manifesta si prin autorepros, prin mustrare...facand toate acestea iti dovedesti ca vrei tot ce e mai bun de la tine, iti autoreprosezi lucruri cand gresesti pentru ca vrei sa tragi foloase care iti dovesc, intr-un final, ca te iubesti
Azi, cand simti fluturi in stomac, te trezesti cu gandul ca iubesti. Iubesti o persoana, iar cand iubesti, devii gelos si posesiv intr-un final. Iti doresti acea persoana cu orice pret pentru ca stii ca in acel moment e singura care iti poate creea acea stare denumita iubire. Ei, bine, aceasta e cea mai mare forma de egoism care in zilele noastre poarta titlul de "iubire".
Spui ca iubesti o persoana. Si ce faci? O transformi...o faci sa corespunda standardelor tale, o obligi intr-un fel sau altul sa traiasca precum tine, sa aiba aceleasi principii si aceleasi idei. Nu, nu asa se face! Ce faci cand ajunge sa fie ca tine? Il iubesti! Pentru ca esti un incapabil emotional si rational sa-ti dai seama ca, de fapt si de drept, te iubesti pe tine, dar sub o alta forma. Iubesti un pseudo-tu materializat, o copie a ta, o reflexie intr-o apa nu prea limpede. Esti tu, dar parca nu esti tu cu adevarat. In felul asta l-ai distrus pe acel om, l-ai distrus, i-ai distrus esenta fiindca in egoismul si in neputinta ta de a te iubi pe tine insuti ai considerat ca e mai usor sa vestejesti un om.
Pana acum putin timp, am crezut ca iubirea inseamna sa te regasesti intr-o persoana. Nu, adevarata iubire presupune iubirea de sine si capacitatea de a iubi ceea ce nu esti tu, de a te completare.
E gresit sa cauti oameni care iti creeaza falsa stare de iubire. Creeaz-o tu inauntrul tau, fii intr-o continua stare de iubire, caci doar atunci vei gasi oameni cu ajutorul careia sa poti creea o relatie autentica.
Astfel, iubiti-va pentru a putea iubi, nu pervertiti cea mai profunda si revelatoare stare a naturii umane. Iubirea atrage iubire. Si-un lucru e cert, nimeni n-o sa investeasca iubire in cineva care nu e dispus sa manifeste iubirea de sine.

https://www.youtube.com/watch?v=cOLTrrcWE5c

"I know you've been hurt 
By someone else.
I can tell by the way
You carry yourself.
But if you'll let me, 
Here's what I'll do. 
I'll take care of you!"

...spunea batranul Kierkegaard odat' :"Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte."

E o alta seara in care imi reiau gandurile diverisifacate, dar de data aceasta mi-am propus sa folosesc metoda lui Balzac. Ma voi apropia incet, incet de samburele gandurilor, implicit de esenta lor, astfel le voi putea intelege mai bine, poate, pe deplin si ma voi decide ca sa fac cu ele: sa le cultiv, sa le distrug, sa le instrainez.
E luni seara, toata ziua am fost pe drumuri si n-am avut timp sa-mi adun gandurile, totodata, e una din ultimele seri ale acestui an. Nu-mi cer o retrospectiva, ci doar cateva ganduri, idei conclusive dupa care sa ma pot ghida in anul urmator. Mi s-au intamplat atatea si-atatea, dar n-are rost sa le descriu subiectiv cu nume, timp si alte caracteristici neimportante pentru mine.
Un an, douasprezece luni, cincizeci si doua de saptamani, trei sute saizeci si cinci de zile si poate tot atatea intamplari. Oameni noi, intamplari noi, amintiri, amagiri si nimic concret, pareri si impresii noi, aprecieri si dezaprecieri, dezamagiri..
Ce mai conteaza? Nimic. Cati din toti cei pe care i-am cunoscut de-a lungul acestui an se mai gandesc acum la mine? E corect fata de mine sa ma gandesc la toti, iar ei sa nu-si mai aminteasca de mine? E cert ca amintirile ne invaluie intr-o sfera de lumina si totul pare ca acea sfera ne tine in viata, oarecum traim in sufletul celor ce isi amintesc de noi.. traim in interiorul lor. Se poate ca nu toti oamenii ce au trecut de-a lungul acestui an sa aiba o sfera de lumina intensa, poate fi o lumina usoara, slaba.. dar ei tot exista. Obisnuinta.
Nu stiu daca vreau sa inteleg evenimentele din acest an, stiu doar ca nu le mai pot trai din nou. In schimb, le pot oferi o sfera luminoasa si astfel le pot trai, le pot simti...dar nu la fel ca in momentul in care s-au intamplat. Astept...astept un ultim eveniment care sa-mi aminteasca de anul acesta.
Stiu ca trebuie sa incep sa traiesc din nou. Sau doar sa traiesc. Vreau sa nu mai mor incet cu incet de fiecare data cand intalnesc o situatie ce-mi fura din forte. Stiu ca in final voi trece peste fiecare, am trecut pana acum si voi mai trece.
Atat.
Mai stiu ceva. Stiu ca omul nu e doar trup, nici doar spirit, farama de divinitate. Ceea ce defineste omul cu o precizie mult mai mare ca celelalte doua este sufletul-mediu de intalnire al celor doua elemente ce impreuna cu acesta definesc omul, mediul ambiguu si etern chinuit, locul luptei perpetue dintre carnalitate si divinitate, dintre nocturn si luminos, dintre senin si cetos.
Mintea? Ah, da.. si ea mai este aici cu toate functiile ei. Dar cui ii pasa.. am vorbit despre ea folosind-o, storcand-o pentru cateva randuri odioase in postarea asta.