E timpul sa ma calmez pana nu ma pierd definitiv. Am ajuns in stadiul in care nu mai pot sa elimin ceea ce ma framanta.
Si totusi, tu ce mai vrei de la mine, printeso? Nu iti ajunge cate s-au intamplat intre noi in tot acest timp? Mai vrei? Bine, o sa continuam asa pana in ultima ta zi. Sau nu.
Cate lucruri frumoase au fost intre noi...
Si cum ai sters tu totul cu buretele...
Nu ti-a pasat o clipa de mine.
Esti ca toti ceilalti, preferi sa-ti amintesti tot raul pe care ti l-am facut, dar iti amintesti cine a ramas langa tine luni intregi? Si dupa toate acele luni, tot eu sunt singura careia i-a pasat de tine.
Vezi tu, printeso, candva te-am iubit mult. Noi doi eram mai mult decat doua planete intr-un univers. Mai tii minte cand mi-ai dat Matrioska aceea intr-o zi de mai si mi-ai zis sa o desfac pana la cea mai mica papusa? Te-ai uitat la mainile mele si ai zambit de parca mi-ai fi superior. Doar pentru ca ai maini mari, asta nu inseamna ca sunt inferioara tie. Ti-am demonstrat ca desfac Matrioska asa cum pot, cu mainile mele mici care n-au forta. Aparent.
Radeai mereu de mainile mele si imi spuneai ca sunt prea mici. Si acum faci la fel. Cand ne vedem, iti iau obrajii in palmele mele si spui: "Ce maini mici ai!"
Matrioska aceea suntem noi. Doar ca nu vreau sa mai fiu Ade, papusa ta uneori, alteori nu.
Eu sunt un univers, iar tu un altul. Suntem unul in celalalt, iar tensiunea dintre noi ne face sa ne pierdem, sa devenim unul singur.
Si totusi, nu mi-e clar, printeso.
Sa fii tu acela care are cheia gandurilor mele?
Te-am iubit mult, printesa fara de barba. Tu n-aveai barba pentru ca imi intepa mainile.. si chiar si acum, dupa mult timp, te-ai obisnuit sa nu porti barba. Toate din cauza mea, printeso. Toate ti se intampla din cauza mea.. uneori datorita mie.
Si spune-mi! Ce mai vrei?
Pleci si vii, si ne iubim, si ne uram, si ne certam...dar undeva ne-am pierdut, poate ne-am transformat intr-un singur univers.
Noi doi am crescut asa, tu in ochii mei, iar eu in ochii tai. Tu ai devenit un om rece si trist, eu doar un om trist. Doar din vina ta, printeso...
Te-am iubit mult, dar vezi tu, printeso, ne-am pierdut unul pe celalalt.
Dar oare tie iti pare rau? Mereu imi reprosezi ca nu te caut, ca nu imi pasa de tine, dar amandoi stim ca eu sunt singura persoana din lumea asta care se gandeste la tine zilnic.
Gresesc ca nu ti-o spun, ca nu te sun, ca nu iti dau un mesaj...dar vezi tu, printeso, mi-e frica de tine cum nu mi-e frica de nimeni altcineva.
Si ce-ai facut tu? Ai intrat in subsolul gandurilor mele si n-ai mai plecat..n-ai mai plecat.
Si ai sapat adanc, adanc de parca ti-ai facut groapa de veci acolo. Si cand o sa mori, doar mie o sa-mi pese.
Si ma suni, si ma cauti, si vrei sa ne vedem, si imi vorbesti despre regretele tale, si imi spui sa te iau in brate, dar cand fac asta, imi mai bagi un cui in suflet.
Tu cate cuie ai, mestere?
Printeso, ai batut cuie in sufletul meu cum faceam eu cand iti furam minciunile.
Noi nu existam. Crede-ma. Eu nu exist, tu nu existi.
Cand te privesc, simt ca ti-am furat hainele si m-am imbracat in nimeni.
Printeso, acum nu te mai urasc, te-am iertat.. si te astept aici.
Dar n-o sa mai fie la fel.. nimic din ce-a existat n-o sa mai existe.
As vrea sa citesti asta intr-o zi, dar pacat...
Pacat ca tu nu stii ca eu exist si ca scriu despre tine.
Tu nu existi, te-am mintit. Eu exist, dar tu nu.
Si n-ai cum sa citesti din moment ce nu existi.
Mi-e dor de tine, printeso.
Ade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu