luni, 6 aprilie 2015

Despre discordanta dintre gandurile, trairile si actiunile mele si despre revelatiile la ceas de noapte


           Exista un circuit intre ganduri, trairi si actiuni. Si cand spun asta, ma gandesc la circuitul apei in natura. Mi s-a intamplat de foarte multe ori ca un gand sa mi se transforme intr-o emotie (traire, sentiment...). Acum incerc sa-mi amintesc un moment in care o traire mi s-a transformat mai apoi intr-un gand. Da, mi s-a intamplat si asta. Ganduri obsesive, chiar. Dar ce se intampla cand...cand un gand se contopeste cu o traire, iar tu nu constientizezi pe deplin acest lucru?
Am sa fac o icoana cu fotografia asta si voi incepe sa ma rog

          Sa nu vorbim despre asta acum. Ce vreau eu sa spun e ca mereu, dar absolut mereu mi s-a intamplat sa existe un spatiu vid intre ganduri si emotii. Mereu a fost ceva acolo pe care nu l-am putut contacta, nu l-am putut atinge si constientiza asa cum mi-as fi dorit. Si tocmai din cauza acestui spatiu am dezvoltat o dizarmonie intre gandurile si trairile mele. Pur si simplu nu se intersecteaza intr-un punct atunci cand imi doresc. Se intersecteaza, dar mult mai tarziu cand totul mi se pare pierdut, iar eu nu mai sunt in stare sa o iau de la capat si sa reconstruiesc ceva din ce a mai ramas. E firesc, nu imi pot cere sa actionez mecanic pentru ca sunt o fiinta si inca una dificila pe care mi-e greu chiar si mie sa o inteleg. Cum sa ma inteleaga altcineva daca nici eu insami nu ma pot intelege? Totul ia amploare cand discordanta dintre trairi si ganduri isi pune amprenta asupra actiunilor mele. De exemplu, acum cateva nopti stateam si fumam langa soba. Atat de urat! Cum sa fumez la soba? E o tigara irosita, dar din diverse motive nu puteam fuma in alta parte, asa ca am ales sa imi concentrez toate fortele ca sa o pot savura acolo. Era intuneric, era liniste dupa multa comunicare. Eram suparata, dar ceva, cineva statea acolo si imi transmitea printr-o forta ciudata ca nu trebuie sa fiu asa. Pana la urma urmei, toti suntem oameni, toti gresim, iar cand stii ca cineva e mereu acolo si te poate asculta, te poate ierta, te poate intelege si ,chiar mai mult, poate lua vina asupra sa, de ce sa nu te ambitionezi sa gresesti si mai mult? Greseala intentionata poate fi considerata o modalitate prin care poti sa ranesti. Si pentru ca e un intreg circuit, ranile pe care le faci cuiva se pot intoarce la tine dupa un timp. Revenind, stateam si-mi savuram tigara in liniste si in intuneric. Priveam spre ea, spre fumul ei, spre usa sobei, spre soba in sine, spre cenusa si imi auzeam vocea interioara spunandu-mi: "Tu stii ce faci acum? Stii cat ai riscat? Stii pentru ce ai riscat, stii pentru cine ai riscat? Stii ca nu se merita si totusi o faci. De ce? Iti place sa traiesti periculos? Iti place sa pui in joc prieteni, relatii, incredere, constinta ta, intreaga ta persoana? Chiar iti place sa traiesti momentul? De ce esti asa slaba?". Am incetat sa ma mai gandesc. M-am ridicat si am baut putina apa. Voiam sa sarut apa, nu s-o beau. Simteam ca viata mea depinde de acea gura de apa. Simteam ca o sa prind aripi, ca pot sa risc asa ore intregi. Oare daca nu beam apa, ma trezeam la realitate? Revelatia mea la ora 1 a fost spulberata, a fost scrisa pe o foaie a mintii mele si rupta, iar cel mai dureros fapt e ca n-a fost rupta de mine. De fapt, daca privesc in profunzime spre trecut, spre momentul acela, da, chiar de mine a fost rupta. De ce continui sa pun totul pe seama ta cand tu nu ai nicio vina? Eu sunt singura vinovata. Ma simt ca intr-o piesa proasta de teatru. Un teatru ieftin si este asa doar pentru ca eu sunt o actrita prea incapabila si prea falsa ca sa pot sa joc atatea roluri. Cine ma cunoaste cu totul? Cine imi cunoaste intr-un procent foarte mare gandurile, trairile si actiunile?
         
          Am vrut sa prezint cum discordanta aceasta imi mistuie fiinta, imi ataca toate actiunile, imi spulbera revelatiile si ma face sa nu mai plec de acolo. Sa raman, sa continui tot ce am inceput acum mult timp, pentru ce? Chiar asa, pentru ce fac toate astea? Nu mi-e de ajuns ca asupra mea se rasfrang efecte ale unor actiuni pe care nu eu le comit? Aceste efecte..imi vine sa rad..trebuie sa le suport mai tare, mai profund decat cei ce ispasesc actiunile pentru ca eu, da, eu le amplific. Chiar nu pot sa imi vad de treburile mele, sa ma linistesc si sa las tot ce ma depaseste deoparte?
          Imi doresc sa se intample ceva magic, ceva care sa ma ajute sa ma echilibrez, sa prind forte ca sa pot lucra cu trairile, gandurile si actiunile mele. Vreau sa existe armonie intre ele. Ma doare atat de mult cand natura unui gand nu e aceeasi cu cea a unui sentiment, atunci ia nastere o actiune cu efecte nocive, totul e ca un drog, ca o substanta toxica ce patrunde in interiorul meu si imi spune: "Asta meriti daca nu stii sa relationezi cu tine!". Substanta toxica am simtit-o abia intr-o dimineata cand simteam ca totul e pierdut, da, am pierdut ceva, pe cineva care imi oferea zambete si incurajare fara sa imi ceara ceva la schimb. Daca intr-adevar a fost ceva profund, n-am pierdut. Las timpul sa-mi arate, el se pricepe cel mai bine la asta. Timp si dorinta, ajutati-ma!
           "A fost bine? Ti-a placut? Iti place sa risti? Cat mai continui asa? Nu vrei sa te trezesti la realitate? O faci pe pielea ta. Ceea ce semeni, aceea culegi."
            Simt ca totul va fi bine, nu are cum sa fie asa. Nu poate sa existe un "pa, noi". Nu, nu, nu numai ca voi incerca sa demonstrez asta, chiar voi reusi. Doar da-mi timp!
            Cum ma simt acum? Nu ma simt niciun pentru ca am simtit in ultimele ore prea mult..prea mult pentru o zi, dar au fost zile si mai rele de atat. Si inca vor mai fi, stiu asta.
            Imi place sa risc. Dar cat voi mai risca? Maresc spatiul vid dintre ganduri, trairi si actiuni daca risc? Oare chiar se merita sa imi ucid toate revelatiile pentru ca risc pentru cateva momente? Stiu ca nu voi continua asa la infinit, nu se poate, dar pana atunci, hai sa incerc, hai sa incercam. Ce te costa? Ce ne costa? Pe tine nimic, pe mine totul.


"I can't give it up
To someone else's touch
Because I care too much
Care too much,
Care too much..."




"-Eu vreau sa investesc sentimente in cineva si cum in tine nu pot...
 -...
 -Nu va mai dura mult situatia asta..."


Niciun comentariu: