vineri, 1 iulie 2016

Omul-clipa sau locul meu preferat

Poate sunt eu materialista, dar imi este dor de tine doar atunci cand am nevoie de tine...
Este 1:20 AM.
Tot ce stiu e ca ma simt din nou singura si cumva neputincioasa.
De parca nu mai pot sa lupt cu frustrarile mele, cu lipsurile pe care le simt intensificate acum cand timpul nu ma favorizeaza deloc pentru ca este prea mult, prea liber, prea inutil...
Nici spatiul nu ma favorizeaza; tu esti acolo si cumva limitat de un anume context, nu poti ajunge aici, cand eu...din prea multe lipsuri si prea multe nevoi, imi doresc sa te vad...
Oricat de trist ar parea, in ultimul an, ai devenit un refugiu pentru mine...
Eu oare chiar am nevoie de un refugiu?
Si de ce sa fii doar atat?
Vrei sa spui ca tu nu meriti mai mult de atat? Mai mult decat ofer eu acum? Mai mult decat primesti fara sa meriti?
De fapt, stii ce cred eu? Meriti...si tu meriti, si eu merit.

...
..
.

Omul-clipa esti chiar tu.
Tu esti chiar omul-clipa.
Cumva ma faci si pe mine sa fiu om pentru ca simt ca traiesc atunci cand ma iei in brate, dar tu ma-nveti doar o trasatura a omului; efemeritatea.
Cumva esti clipa penru ca acum esti, dupa nu mai esti. Esti de moment. Si momentele se traiesc.
Carpe fucking diem.
Dar eu, in egoismul meu, vreau sa prelungesc clipa. Vreau clipe pana la plus infinit. Clipe fara legatura, dar pe care sa le legam impreuna prin ceva, ceva al nostru pe care il avem, dar niciunul nu-l descopera.
Eu...pentru ca mi-e frica si stiu ca nu ii pasa nimanui, poate doar mie;
Tu...pentru ca nu vrei, nu ai nevoie, pentru ca tu esti "acolo", iar eu sunt "aici" si intre noi e un lan de urzica de care ne este teama...si cu toate astea...
Meriti...si tu meriti, si eu merit.


...
..
.

Locul meu preferat esti tu.
Tu esti locul meu preferat.
Poate sunt egoista, dar tu ma faci om, ma faci si clipa.
Esti locul meu preferat si o casa temporara gasesc mereu la tine in brate.
Si am creat-o eu, dar cu voia ta. E o casa a comoditatii, a fricii, a alinarii lipsurilor mele.
Dar eu ce sunt pentru tine? Poate sunt si eu o casa...o casa oarecare...si cu toate astea...
Meriti...si tu meriti, si eu merit.
O casa. O casa a ta. O casa a mea. O casa a noastra.



Sunt atatea de spus.
Si totusi nimic.
Eu stiu ca ai un suflet bun, dar atitudinea ta cumva ma doare.
E 2:12 AM.
Deja ma doare capul si ca de fiecare data, este vina ta.
Cred ca e ultima data cand scriu/vorbesc cu mine despre tine.








"Maybe if the stars align, maybe if our worlds collide,
Maybe on the dark side we could be together, be together..."

Niciun comentariu: